Ionel era cunoscut ca un student crestin. A venit la Domnul Isus cand avea 17 ani. Dragostea lui pentru Dumnezeu aprinsa la inceput se pare ca s-a stins cate un pic, cate un pic si asta mai ales in ultimul an.

Nu trebuie sa ne uitam la ceea ce spunea el, pentru ca el spunea frumos ca este crestin,.

In toata trairea lui se vedea ca Dumnezeu nu mai este prezent.

Camera lui avea un aspect dezordonat, plina de CD-uri , jocuri pe calculator, filme, muzica, cursuri de la facultate, biblii uitate si prafuite, totul vorbea despre lipsa lui permanenta de timp, prezenta la biserica nu mai avea loc in nici o agenda …altfel spus era un tanar al vremurilor noastre , al lumii acesteia. Si totul a inceput usor: azi a uitat sa studieze Cuvantul, maine nu a mai avut timp, in alta zi a avut examen… facultatea il solicita prea mult, prietenii il asteptau, tovarasia prietenilor era placuta, absenta de la biserica nu il mai afecta, parca totul se departa, se pierdea, se acoperea de fumul uitarii.

Parintii erau tristi si sufereau …dar pentru el nu mai era important nici acest lucru, diferenta intre generatii, o sa le treaca isi spunea el, vor intelege si apoi de la anul de cand va termina facultatea se va ocupa din nou de Dumnezeu (Un Dumnezeu pe post de jucarie luat si pus in cui o perioada apoi sters de praf si folosit )

Peste cateva zile va fi ziua lui de nastere si s-a hotarat sa si-o serbeze cu invitati, parintii ii promisesera ca il vor ajuta dar promisiunea o facusera cu greu si parca cu tristete se gandi Ionel.

Sa cheme si dintre prietenii lui de la Biserica ? l-a fulgerat un gand dar nu-i mai vazuse de mult si parca nu-l tragea inima. Il mai sunasera ei ce-I drept dar el nu a vut timp pentru ei a fost foarte ocupat si parca nu se se mai simtea bine cu ei. Pana la urma a renuntat, mai bine doar colegii…

Vroia ca totul sa iasa bine, si-a revizuit lista cu invitati, a verificat ultimele pregatiri, a vorbit cu mama despre felurile care vor fi servite mai ales ca urma sa vina si Elena una dintre colegele pe care el le admira foarte mult si pe care s-a gandit ca ar cam fi momentul s-o prezinte parintilor lui desi simtea ca felul ei de a se imbraca si de a se purta nu le va place. A trebuit sa se ocupe si de camera lui sa-si faca ordine. S-a oprit cu ochii pe biblia primita in dar de la bunicul cu ocazia botezului dar doar cateva secunde, o sterse de praf si o aseza mai in spate in biblioteca…

Seara era framantat de dorinta ca petrecerea sa iasa bine. A adormit cum a pus capul pe perna…

……………………………………………………………………………………………..

Visa…

Se facea ca si-a pierdut lista cu invitati si o cauta cu disperare …Deodata in camera a aparut un colet minunat legat cu panglici colorate asa cum numai in vise apar lucrurile . Uimit, incearca sa citeasca pe colet si la expeditor era trecut cu litere mari : Un invitat uitat…Nu intelege mai nimic, doar ii trecuse pe toti si apoi cine sa fie cel care uitat si neinvitat trimite un cadou?. Deschide cutia si I se pare ca nu gaseste nimic si totusi in colet da de un pachet frumos ambalat, parca il mai primise odata, parca il mai vazuse acest cadou,dar cand? Unde? Pe acest pachet scria cu litere de aur (ce costisitor cadou!) Mantuire.: si in continuare ca un mesaj : Iata eu stau la usa si bat……

Si inima lui se franse de durere, lacrimi de parere de rau ii brazdau fata alerga spre usa si se prabusi in bratele Invitatului Uitat.

Si-a sarbatorit ziua cu un singur invitat : Domnul Isus

.